Credința în Isus schimbă felul în care privim oamenii din jur. Nu pentru a cumpăra dragostea lui Dumnezeu, ci pentru că am primit-o deja prin har.
Iacov ne provoacă să vedem legătura dintre credință și fapte. Dacă observăm o nevoie și oferim numai vorbe, fără să ajutăm când putem, iubirea noastră rămâne incompletă. Dumnezeu este interesat atât de mărturisirea buzelor, cât și de viața mâinilor.
Slujirea nu începe întotdeauna cu lucruri mari. Poate însemna o masă oferită, timp petrecut cu cineva singur, o vizită, generozitate discretă sau un ajutor practic. Nu trebuie să facem totul singuri; biserica poate lucra împreună și poate răspunde cu înțelepciune nevoilor reale.
Privește în jur și întreabă-L pe Dumnezeu cui îi poți arăta bunătate săptămâna aceasta. Fă un pas fără să aștepți aplauze. Doamne Isuse, dă-ne ochi să vedem și inimi gata să slujească. Amin.