Când greșim, rușinea ne poate spune să stăm departe de Dumnezeu. Evanghelia ne cheamă însă să venim la El cu pocăință și încredere.
În pilda fiului risipitor vedem un tată care îl primește pe fiul întors acasă. Întoarcerea nu înseamnă să numim răul bine, ci să recunoaștem adevărul și să cerem iertare. Dumnezeu nu disprețuiește o inimă care se smerește înaintea Lui.
Mântuirea este prin har, prin credință, nu o răsplată pe care o câștigăm prin faptele noastre. Totuși, harul nu ne lasă în nepăsare: el ne învață să trăim o viață nouă. Pocăința adevărată se vede în pași concreți, în repararea răului acolo unde este posibil și în dorința de a umbla cu Hristos.
Dacă ai căzut, nu lăsa deznădejdea să aibă ultimul cuvânt. Mărturisește-I Domnului păcatul tău și caută sprijin în biserică. Doamne Isuse, îți mulțumim pentru iertarea Ta; învață-ne să umblăm în lumină. Amin.